Utilizăm module cookie pentru a optimiza design-ul și performanța site-urilor noastre web. Continuând să ne utilizați site-ul web, sunteți de acord cu utilizarea modulelor cookie. Aflați mai multe despre modulele noastre cookie și despre modul în care le utilizăm.
FORD.
FERRARI.
GOODYEAR.
Povestea remarcabilă a cursei de la Le Mans din ’66
Când Bruce McLaren și Chris Amon au condus către victorie în cursa de 24 de ore de la Le Mans din 1966, Ford nu era singura companie americană care se făcea remarcată pe scena mondială. Celebru GT40 Mark II negru începuse cursa pe gume ale marelui rival al companiei din așa-zisul război al anvelopelor, Firestone, dar a trecut linia de sosire cu anvelope Goodyear.
NAȘTEREA UNUI VIS
1959–1964
Planetele spectaculosului triumf al lui Ford împotriva Ferrari au început să se alinieze în 1959.
Când o afecțiune la inimă a pus capăt prematur carierei de pilot a fostului câștigător de la Le Mans Carroll Shelby, acesta și-a îndreptat atenția asupra obținerii drepturilor de distribuție pentru anvelope de curse Goodyear în statele din vestul S.U.A.
Avea să fie începutul unui parteneriat de curse de succes, care a propulsat echipa americană a lui Shelby pe scena internațională și a dus la dezvoltarea emblematicelor Cobra și Mustang Shelby.
În 1963, când negocierile pentru achiziționarea Ferrari au eșuat, Ford și-a propus să-i învingă pe italieni pe pistă. Pentru a accelera programul de curse al Ford, Henry Ford II a apelat la ajutorul unei echipe de designeri aleși pe sprânceană, inclusiv Carroll Shelby.
Pedigriul de curse al lui Shelby a fost cel care a convins Goodyear să finanțeze crearea primului Daytona Coupe bazat pe Cobra, proiectat de Peter Brock. Această mașină de curse elegantă, cu aerodinamica sa revoluționară, a reușit imposibilul și a învins Ferrari-urile 250 GTO, câștigând clasa GT și clasându-se pe locul patru la general la Le Mans în 1964. Totuși, urmau rezultate și mai bune.
Cu Shelby în sfârșit la comanda programului GT40 al Ford, emblematica mașină a început să prindă avânt. Totuși, avea să fie un început nefericit. În1964, niciunul dintre mult-lăudatele Ford-uri noi nu a terminat cursa de la Le Mans… sau vreo altă cursă.
După cum a remarcat cu mândrie Shelby, însă, au reușit să bage frica în Enzo Ferrari, atingând 350 km/h pe celebra linie dreaptă Mulsanne.
În 1965 a fost o poveste similară, Ferrari ocupând din nou tot podiumul la Le Mans, în timp ce nici măcar un GT40 nu a reușit să treacă linia de sosire. 1965 a fost și anul în care Ferrari-ul 250 LM al North American Racing Team (NART), pilotat de Masten Gregory și Jochen Rindt, i-a oferit în mod neașteptat lui Goodyear prima victorie la general în cursa de 24 de ore.
1966 – O REVOLUȚIE LA LE MANS
Pe măsură ce cursa de la Le Mans se apropia, Ferrari rămâne favorita clară. Ford, însă, era hotărâtă să facă impresie, înscriind opt GT40 Mark II de 7 litri în cursă.
În mod remarcabil, în ciuda relației lui Shelby cu Goodyear, anvelopele Wingfoot nu au fost echipate pe toate mașinile. La acea vreme, contractele pentru anvelope se conveneau mai degrabă cu piloți individuali decât cu echipele întregi. Iar piloții mașinii negre cu nr. 2, Bruce McLaren și Chris Amon, aveau amândoi contracte cu Firestone.
La ora 16:00, cursa a început în condiții umede și a devenit repede evident că anvelopele Goodyear sunt mai adaptate condițiilor decât cele Firestone. În timp ce două dintre mașinile Shelby – nr. 1 cu Ken Miles/Denny Hulme și nr. 3 cu Dan Gurney/Jerry Grant – nu aveau probleme cu anvelopele lor, McLaren a descoperit că pierdea bucăți din banda de rulare pe Mulsanne la peste 338 km/h.
Când McLaren a intrat la standuri pentru a-i preda ștafeta lui Amon la ora 17:33, l-a căutat imediat pe reprezentantul Firestone și a negociat o trecere la Goodyear.
Această mutare calculată a contribuit la un deficit care avea să fie șters doar când Miles, în mașina cu nr. 1, a încetinit pentru a-i permite lui McLaren să-l prindă din urmă pentru finalul controversat.
Întârzierea a dus și la celebrul strigăt de luptă al lui McLaren, „Gonește nebunește!”, pe măsură ce Amos se pregătea să plece de la standuri. Cu Ford și Ferrari umăr la umăr, cursa s-a redus la un duel între GT40-ul lui Miles și Ferrari-ul 330P3 pe Mulsanne.
Când Ferrari-ul se lupta să facă față vitezei în linie dreaptă a Gt40-ului, motorul lui Bandini a explodat. Iar restul e istorie automobilistică.
Pe măsură ce se apropia ora 16:00 în ziua următoare, mașinile Ford rămase, nr. 2, nr. 1 și nr. 5, s-au aliniat pentru un final regizat.
În mod interesant, deși „egalitatea” controversată dintre cele două mașinării Shelby continuă să fie dezbătută și astăzi, istoria consemnează că victoria le-a fost acordată lui McLaren și Amon pe baza faptului că au început cursa mai din spate și, prin urmare, au parcurs o distanță mai mare în același interval de timp.
Fără trecerea timpurie la anvelope Goodyear, mulți sunt de părere că nu ar fi făcut față.
1967 – ONWARDS
O MOȘTENIRE DE
CURSE PRINDE VITEZĂ
Shelby, Ford și Goodyear au revenit la Le Mans în 1967, înregistrând o a doua victorie consecutivă cu Mark IV (și a treia pentru Goodyear). În anii următori, Goodyear avea să obțină un total de 14 victorii în cursa de 24 de ore de la Le Mans.
În ultimii ani, Goodyear a dezvoltat o nouă gamă de anvelope pentru Campionatul Mondial de Anduranță FIA (WEC), inclusiv cursa de 24 de ore de la Le Mans.
In septembrie 2020, Goodyear a ajutat echipa britanică JOTA și pe cea franceză Panis Racing să termine pe podium în categoria LMP2.
